În plan sportiv, Unirea Urziceni a reușit o performanță pe care niciuna dintre participantele României în Liga Campionilor nu a fost capabilă să o atingă. A strâns opt puncte în grupe și este cu o etapă înainte de finalul acestei prime faze pe un loc calificabil în optimile celei mai tari competiții intercluburi. Și ca business, drumul ialomițenilor în acest sezon în Europa reprezintă un record care nu a mai fost atins de nimeni în România: 13 milioane din fotbal în câteva luni.
Liverpool, o obișnuită a fazelor superioare în Champions League, se consolează deja cu faptul că din primăvară va juca în Europa League. Unirea merge în decembrie la Stuttgart având la dispoziție două rezultate din trei pentru o calificare istorică. Beneficiile din plan sportiv sunt indiscutabile și greu cuantificabile. Prestigiu, singura echipă românească din acest sezon care a făcut performanță și a strâns puncte pentru coeficientul de țară, cotă, o parte a jucătorilor vor putea fi vânduți foarte probabil pe sume considerabile, recunoaștere, lui Dan Petrescu i se vor recunoaște meritele chiar și de către cei mai înverșunați contestatari.
Performanță, cu banii lui Becali
Dincolo de asta și de banii care ar putea să îi vină în continuare, Dumitru Bucșaru se poate lăuda cu faptul că prin numirea la echipă a lui Petrescu și Stoica a dat o veritabilă lovitură. Vorbim de aproximativ 17 milioane de euro, bani câștigați numai până acum de Unirea prin acest parcurs de excepție în Ligă. La această sumă s-ar putea adăuga încă 3,5 milioane de euro pentru o posibilă calificare în optimi. Confirmată neoficial, suma de circa patru milioane reprezintă cheltuielile pe care conducerea le are în acest sezon. Rezultă un profit rotunjit de 13 milioane de euro numai la acest moment. Interesant este că, potrivit declarațiilor date chiar de cei implicați, Bucșaru a făcut acești bani din fotbal folosindu-se de repetate împrumuturi de lichidități, circa 7 milioane, de la Gigi Becali, patronul Stelei. Practic, toate performanțele cu care s-a mândrit Becali până acum pălesc în fața a ceea ce a reușit Unirea lui Petrescu și Stoica. Pe ultimul l-a avut manager, dar s-a descotorosit ușor de el, în timp ce la adresa lui Petrescu a alternat ironiile gratuite cu laudele deșănțate.
Peste naționala din perioada calificării la EURO
În momentul în care vorbim despre cele mai mari încasări din fotbal putem lua în calcul tot ce a însemnat performanță majoră în fotbalul din România. Inclusiv echipa națională. În anul calificării la turneul final al CE din 2008, cu banii primiți de la UEFA, cu sponsorizări și alte bonusuri, FRF s-a putut mândri cu 10 milioane de euro strânși. Steaua, din punctul de maxim al „guvernării” Becali, se poate lăuda cu 12 milioane de euro. Și vorbim aici de sezonul în care Steaua a terminat pe locul trei în grupele Ligii Campionilor și în care a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA. Așadar, ceea ce face Unirea în acest sezon e mai mult decât istorie. Este și profit. Istorie profitabilă și profit istoric.
„Abia l-am prins să îl felicit. El consideră că nu a terminat treaba și vrea să se califice în Liga Campionilor. Îmi pare rău că nu mai trăiește și tatăl lui să vadă performanțele lui Dănuț”, Florica Petrescu, mama lui Dan Petrescu
13 ani au trecut de la ultima victorie a unei echipe românești pe teren propriu în Liga Campionilor
U2 Așa i-au denumit jurnaliștii englezi pe ialomițeni, inspirându-se din cei doi U de la Unirea Urziceni. Cu figura sa de britanic, Dan Petrescu poate fi apreciatul solist irlandez, Bono
Amintiri din copilărie
Dan Petrescu este cel mai în vogă personaj din fotbalul românesc. Devenit de curând eroul cărții „Un campion de legendă: Dan Petrescu”, din care am putut afla amănunte inedite din viața tehnicianului Unirii, trebuie spus că primele lucruri „de culoare” despre el le-am aflat dintr-un roman autobiografic scris de frații Florian, Matei și Filip: „Băiuțeii”.
Filip Florian este, la rândul său, unul dintre cei mai apreciați scriitori contemporani din România. „Acum scriu o altă carte și nu mi-aș întrerupe șirul ideilor, plus că nu e momentul acum să zic eu ceva despre Dan. El este personajul principal acum. El trebuie să vorbească. Nu noi, care să spunem că l-am cunoscut ori altceva”, a declarat Filip Florian pentru ProSport, dându-ne totodată acceptul de a cita pasaje din cartea în care se vorbește despre „Cubanez”. Pasajele din „Băiuțeii” referitoare la Petrescu
„Ca să apară Cubanezu, a fost nevoie să se construiască C37, un bloc cât un sat, cu 10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. (…) Băiatul ăsta (stătea și el tot la I, cu tată ofițer, comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca, dădea «craci» cui voia, dacă avea o minge (…) nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele piticilor de la Steaua (…)”.
„Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, fotbalul se poate juca și în doi, din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apar tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă, șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (el de bucurie, eu de deznădejde)”, suna altă amintire despre „Cubanez”.
„P.S. 3: mai târziu, Cubanezu a fost poreclit Bursucu. P.S. 4: Bursucu e acum antrenor de fotbal; când era jucător, la Mondialele din ’94, la penaltiul din meciul cu Suedia, m-am închis în baie; am auzit c-a ratat”.
„Cubanezu a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la „Nufărul”), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel)”, amintește Filip Florian un moment savuros din „după-amiezele ploioase”, când juca „ping-pong pe masa din sufrageria Cubanezului”.
„La Breaza am avut cam tot ce-ar fi putut avea o tabără din vacanța de primăvară: ciripit de păsărele, fustițele fetelor, macaroane, marmeladă (…), o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? Pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba-oarba, (…), o terasă lungă la parter unde săream seara pe ferestră (…), pe care-am aranjat primul sărut din viața Cubanezului, convingând-o pe Nicoleta să pună puțin suflet sau măcar să-i arate ce știe”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER